Dostoievski

In primul rand, trebuie sa spun ca anul acesta l-am descoperit pe Dostoievski si ca imi place foarte mult. Pana acum am citit “Insemnari din subterana”, “Sotul etern” si “Amintiri din casa mortilor”. Singura carte ce nu mi-a placut a fost “Sotul etern”, dar sa le iau pe rand.

“Insemnari din subterana”

Inceputul este genial!

Eu urasc sa vad o carte stricata, sa vad oameni care nu au grija de carti, care scriu pe ele.. carti nerespectate.. E groaznic si parca nu vrei sa te mai atingi de ea. “Altcineva a umblat cu ea”. Da, e urat ce spun, dar e adevarat. Tin minte ca in generala primeam manualele celor din anii trecuti si unele nu erau atat de bine pastrate. Acelea se dadeau celor mai slabi. Dupa ce ca nu aveau chef de invatat, mai primeau si manuale urate.

Dar revenind..

Ei bine, in ciuda acestui dezgust al meu, nu m-am putut abtine sa nu iau un creion in mana si sa nu subliniez randuri, randuri de idei , de realitati.

As da ca citata prima jumatate de carte, sa zic.

Intr-adevar, a doua jumatate are o poveste nu atat de extazianta, insa este o carte pe care as reciti-o.

“Sotul etern”

Nu mi-a placut atat de mult, ba chiar mi s-a parut ciudata. Personajul sotului etern e chiar o ciudatenie, un betiv ce nu are grija de copilul sotiei, copil facut cu personajul principal. O situatie penibila cu doua personaje masculine (Numai ciudate imi vine in minte). Nu as reciti aceasta carte.

“Amintiri din casa mortilor”

Vorbeste despre viata intr-o inchisoare din Siberia. Cartea este extrem de interesanta. El, un nobil, prezinta tot ce vede, tot ce simte, cum se comporta oamenii, ce inseamna libertatea, ce fac oamenii pentru libertate, ce fac oamenii realizand ca nu mai au libertate, jocurile, munca, pozitia fiecaruia in acel grup imens de barbati, cum exista aceasta discrepanta, chiar si acolo, intre nobili si tarani si multe altele. O carte foarte interesanta.

Ma gandeam oare cum ar suna o carte asemanatoare insa despre o inchisoare de femei.. Cred ca ar fi multe deosebiri, mai ales pentru inchisorile din prezent.

Cand eram mai mica si auzeam de Dostoievsky mi se parea ceva grandios “Uau! Ce oameni citesc asa ceva?”

Cand am inceput sa-l citesc ma gandeam “Daca n-o sa-mi placa?” , dar sincer m-a cuprins si convins de la primele randuri. Felul in care scrie e foarte usor, inteligibil. Am intalnit multe carti “vechi” cu un stil greoi, innecacios, carti ce iti iau mult timp sa le citesti pentru ca nu le citesti cu asa de multa placere in ciuda faptului ca te intereseaza subiectul.

E, Dostoievsky e exact inversul si parca vorbeste pe limba ta (sau poate doar eu am impresia asta), dar in acelasi timp nu incearca sa te impresioneze, ci te face spectator al gandurilor sale.

Trebuie sa mai precizez insa si faptul ca are elemente ce te pot intrista… rau…

Cu toate acestea, tare sunt curioasa cum sunt celelalte carti ale lui.